Dialoguri somnoroase – Blog Piatra-Neamt

Si sunt atatea de spuuuus. Dar ma limitez doar la lucrul care necesita atentie imediata si anume, Filmul de Piatra.

Si ne-am adunat noi asa, vreo 21, tineri si frumoşî la Masa Tacerii. De fapt era a zumzetelor. Hihi. Deci, oficial sunt voluntar si ajut la organizarea mini editiei a Filmului de Piatra. Oficial, impreuna cu alte minti destupate. Sarcinile au fost deja impartite: eu mi-am legat de gat blogul (multumesc Adi:D) care, evident, urmeaza a fi completat, veti vedea cu ce si cum. Pe langa asta am sa fiu si ghid; haideti ca macar in orasul meu nu ma pierd.

Eu-s super entuziasmata, as always. In mare, ce-a fost de zis am zis aici, insa am sa revin cu amanunte pe parcurs.

Ma duc sa invat la geografie. Si nu, ceasul nu indica ora 10:)) (mama, n-ai vazut asta).

Era noapte. Ca orice copil de sapte ani pornesc spre parcul de distractii de care imi era al naibii de dor. In prima instanta am zis ca mergem doar intr-o plimbare, asta pentru ca in anii anteriori nu mi-a scapat nicio masinarie pe care sa nu o fi incercat. Cat de familiar mi se pare acum locul. Intr-o secunda mi-au trecut prin minte toate amintirile posibile legate de acest parc.

De exemplu, imi amintesc cand m-am dat montagne russe. Atunci am inscris de 100 de puncte, convingand-o pe MAMA sa traiasca cot la cot cu mine aventura. Ei, am iesit de acolo cam asa: mama cu vanatai, eu cu picioarele tremurand, iar matusa`mea(care avea parul prin in coada) cu parul stand in sus, teapan de la gravitatie. Aveam pe undeva poza, aia-i buna daca vrei sa razi cu lacrimi.

Tot atunci am comis-o iar si l-am luat pe fra`miu(care e mai mic decat mine cu 7 ani) intr-un carusel gen cel de mai sus, dar pe apa. Pe langa faptul ca am iesit fleasca de acolo, pierdusem si putin controlul pentru ca fratele meu incepuse sa se sperie cand a vazut ce trambulina are in fata. Acum are 11 ani si nu mai e traumatizat din acest motiv si pe langa asta e mult mai curajos:>. Dupa, am trecut la casa groazei unde eu ma speriam de ei, ei de mine si tot asa. Mai apoi m-am suit(tot cu fratele si varu) intr-un imens vapor care se balansa dintr-o parte in alta, urcaaaaand mult in sus. In timp ce eram cu capul printre stele la propriu, se gaseste Edi sa-mi spuna ca el s-a mai dat in chestia asta, dar niciodata nu s-a urcat asa sus si ca e posibil sa se dea peste cap. Eu,bou, mai aveam putin si “puneam” botu`, dar a trebuit sa ma mentin calma, ca sa nu-i sperii pe astia micii.

Uitati-va la prima poza. Caruselul ala e “za best”, te invarte inainte si inapoi cu viteza luminii(cred ca se observa si in poza). Ei uite ca n-am rezistat si m-am suit si de data asta in el. Sac, sac.

Spre deosebire de datile trecute, au adus ceva nou(poza a treia). E o chestiuta care te ridica in aer, drept, sta pe loc si deodata incepe sa te invarta inainte si inapoi. Cand a vazut-o mama a fost ceva de genu`: “asta-i groaznica”, reactie care m-a facut sa-mi doresc la nebunie sa o incerc. Ce sa zic, m-au trecut toate senzatiile/gandurile posibile cat m-am invartit si am iesit de acolo de zece ori mai ametita decat sunt de obicei.

Am stat si am analizat fiecare stand si simteam cum pluteste voia buna in aer.

Vorba Monei:”Cine ne da noua 18 ani?”

P.S.: Sponge Bob e in trend pe aici.

De obicei pe unde trec las doua-trei amicitii in urma. Ma imprietenesc repede cu oricine, indiferent de nume, sex, culoare, religie etc. Imi place. Invat intr-o clasa care “are” socializarea in sange, chiar daca am ajuns sa fim “acuzati” ca venim la scoala doar pentru asta.

Intr-una din zilele saptamanei ce-a trecut am revazut primii oameni pe care i-am cunoscut cand am pasit pe aceste meleaguri straine. E vorba de copiii familiei unde lucreaza mama, cinci la numar: doua gemene, un baiat si inca o fata, toti mai mari ca mine.

Ma simt intr-un fel, dar nu prea pot explica cum. Oricum, e de bine. Ei sunt o familie cu foarte multi bani, bla bla bla. Avand in vedere asta considera(in special fetele) ca nu trebuie sa stea de vorba cu oricine, mai ales daca nu sunt de “rangul” lor. Putine persoane le-au calcat pragul casei. Uite, aici vine si chestia care ma face pe mine sa ma simt asa cum am zis mai sus. Inca de acum cinci ani au fost curiosi sa ma cunoasca, habar n-am de ce. Atunci i-am vazut pentru prima oara. Nu stiu cum se face, dar au prins un foarte mare drag de mine, mai ales cele doua gemene. Pe atunci mergeam cu mama in fiecare zi la serviciu, pentru ca eram mai pici. Cand ajungeam acolo, dimineata, gaseam intotdeauna un tacam in plus pentru micul dejun. Uhm, era pentru mine. Ma luau cu ele la cumparaturi(sa va zic ca le inteleg minunata limba, dar nici de-mi dau palme nu-mi ies cuvintele pe gura, asa ca era de ajuns sa le raspund cu “da” si “nu”). Am cadouri si cadouase primite de la ei, pe care le pastrez cu drag acasa. De Craciun, desi nu ne-am vazut, mi-au trimis prin mama un cadou cu biletel cu tot. Ei, cum sa nu ma simt bine? Desi, daca stau sa ma gandesc, nu prea vad ce-am facut sa “merit” asta. Se poate sa fie faptul ca le zambesc frumos. Faptul ca m-au luat deoparte si mi-au aratat poze cu prietenii lor a atins apogeul. Mama a ramas socata cand a vazut asta.

Le-am mai vazut acum doi ani, dar foarte, foarte rapida a fost vizita. Pana acum. Inca de la poarta, Lidia si Safina si-au facut foarte repede simtita prezenta. Tin sa va spun ca la inceputurile-inceputului imi era frica de ei. Da,da asa mici si blegi cum sunt(si eu pe langa). Cu timpu` am inceput sa le indragesc, dar nici nu ai cum altfel. Iac`asa am revazut si fetele. Nu stiu cum am ajuns sa vorbim de toate, ele vorbindu-mi clar si tare(ca alora de pricep greu), eu intelegandu-le si rugandu-mi translatorul sa-si faca treaba:)). M-au invitat sa merg cu ele la plaja, pentru ca mai apoi sa ma intrebe cand e ziua mea…asa ca, m-am ales cu o invitatie la dans. Chiar, sunt curioasa cum se distreaza ei pe aici. Am acceptat, desi in prima instanta o rugasem si pe mama sa vina gandindu-ma la cum sfantu` am sa comunic cu lumea. Drept “pedeapsa” ca stiu cat de cat sa vorbesc, dar mi-e rusine, m-a lasat sa merg singura, pentru ca asa voi fi nevoita sa-mi dezmortesc limba>:P.

A, da. Azi am cunoscut-o si pe Daphne. Dupa ce m-a latrat vreo jumatate de ora, pot zice ca incep sa o iubesc si pe ea.

P.S.1: Presimt ca voi tine de acum mai mult legatura cu ei, odata ce mi-au cerut adresa da mail.

P.S.2: Cine s-ar fi gandit ca-mi voi petrece majoratul alaturi de prieteni straini? Nu, nu, asta inseamna dubla petrecere.

…care a fost un succesc total. Stiam ca am ceva de scris, numa` nu-mi aminteam ce. Bun. Eu am participat pentru prima oara la un proiect extins pe plan local. Au fost prezenti motociclisti, elevi care practica karate, impreuna cu profesorul lor, adulti cu diferite ocupatiti. SunShine, Lucian si colega mea, au fost si ei. M-am intalnit si cu mama unei colege. Uhm. Pe langa ca am facut un lucru util, m-am si distrat copios cand a trebui sa o fac pe “maimuta” urcandu-ma dupa cateva sticle prin padure. S-au strans 10m cubi de gunoi. Asta spune multe despre noi. Detalii gasiti aici.

PS: stiu, sunt o tampita, dar o sa va obisnuiti cu ideea ca-mi uit aparatul de fotografiat cand am nevoie de el. Asa ca, astept sa pun mana pe ceva poze, si le postez.

• Update

Uitati si cateva poze:D