Dialoguri somnoroase

• Ieri, mai pe seara, asa, am cazut pe scari, exact ca un sac. Am simtit cum mi se zdruncina pana si creierul. Si nu stiu de ce incep asa, da m-am simtit realmente proasta.

• Terminat-am perioada de proba si vreau sa va marturisesc ca am cunoscut oameni de nota 10,9, atat adviceri, cat si bobocei, asa ca mine. Maine aflu daca intru in marea familie, ori ba. Acum am sa ma laud. Am avut parte de o echipa pe cinste, cu care am luat premiu pentru rebranding (si e vorba de revista AdvertiseIn, care, da, are mare nevoie de un plus de “ceva”, daca vrea sa mai “existe”). N-aveti idee cat am putut sa zambesc in ziua aia, n-aveti idee cat am sa zambesc cand o sa citesc o revista “gandita” de noi.

• Dupa am fost in TeamBuilding, la Bran-Moeciu. Nu stiu ce ati vrea sa va spun, dar eu nu mai vreau sa aud de jocuri cel putin juma` de an!

• Si, ca sa ajungem si la partea cu facultatea, ieri am dat primul “test de studenta”. A fost ciudat… a fost usor, atat de usor incat mi-am “permis” sa fac greseli, ca d`eh! Maine urmeaza al doilea; zau asa, daca va explic cate ceva despre traseul unei legi in Parlamentul Romaniei, veti intelege de ce adorm aia cu capu` pe mese. Btw, am avut ocazia sa fac pe senatorul si da, Casa Poporului este o cladire impresionanta, doar baile nu-mi plac.

• Am fost in redactie la “Evenimentul zilei” si am avut impresia ca joc intr-un film. Numa` de bine, evident.

• Mi-e dor de prietenii mei imprastiati prin toata tara si m-am decis sa ma duc acasa pe 1. Mi-e dor de doamna diriginta, mi-e dor de fratele meu… Mi-e dor sa circul cu microbuzul pana la gara. Incompetentii astia nu ne-au dat nici acum legitimatiile de calatori. Dar astept sa ma calce tare pe batatura, ca sa le dedic un articol intreg.

• In ultimul timp mananc ca o vitica, mama tre` sa fie foarte fericita!

• Scriu articolul la cererea celor trei vizitatori, in special a lu` Dada. Si mi-e greu, pentru ca se-ntampla multe lucruri prin viata asta a mea, n-am cum spuma marii sa tin ritmul cu care va obisnuisem. Dar e mai mult suspans asa. :))

• Si in final, revin la facultate:

Cel mai probabil ar trebui sa incep cu inceputul, dar nu prea stiu care-i ala. N-am avut net, deci n-am putut sa mai scriu, iar acum mi-e greu sa aberez, pentru ca am facut multe si marunte in ultima saptamana. Cum sa va zic, am inceput sa profit si eu de vacanta.

Aaaaa, m-am intors acasa de ceva timp si anunt ca mi-am gasit si cazare pentru anul universitar care vine. Mai dragut e ca voi sta si cu prietena mea din copilarie (ea nu trebuie sa vada partea cu “dragut”). Iar cand toate incep sa-ti mearga atat de bine, situatia parca incepe sa fie ciudata. N-am avut atata noroc de cand ma stiu.

Ideea e ca acum am nevoie de cateva zile de stat, stat si stat (prin doctori), ca am o problema la un picior. Uhm, am sa fac maine pe curajoasa. Oricum, nu cred ca e nimic de speriat. Si daca e, imi invit de pe acum prietenii sa-mi aduca portocale la domiciliu.

In rest, numa` zile roz prin viata mea in perioada asta. M-a intrebat cineva care a fost cea mai frumoasa aniversare a mea ever. Cum anul asta m-a prins in Bucuresti, varul meu mi-a facut o surpriza foarte frumoasa, ceea ce demonstreaza, daca mai era nevoie, cat de mult iubesc simplitatea. Iar despre prieteni, numai de bine; am primit in dar ceea ce ma chinuiam de un an sa-mi achizitionez. :))

Cam asa au aratat zilele astea pentru mine. Simo n-apare in poza, pentru ca, nu-i asa, cineva trebuia sa le faca. Si nu, nu vreau sa comentez ziua de alaltaieri, se stieeeeeeee. :))

In septembrie avem festival de film!

Week-end`ul trecut a fost unul in care am petrecut unele dintre cele mai frumoase clipe din viata mea. Ok, stiu ca am traversat o perioada de depresie, incepe sa-mi fie frica de chestia asta, dar sa mor de nu m-am simtit minunat pe parcursul festivalului!

Ne-am reintalnit, am inghetat in incercarea noastra de a promova evenimentul ( macar ne-a iesit pasa, timp de patru zile Teatrul Tineretului a fost full ), am ras mult.

Mountain dew`ul ne-a sedat, am bagat in noi litri si litri si litri si abia duminica ne-am dat seama de cata cofeina contine. Am fost ceruta in casatorie cu un inel de covrig, dar totul s-a terminat din momentul in care mi-ai pus piedica! Mi-am pierdut aparatul foto (noroc de altii ca l-au gasit) si telefonul de vreo 3 ori. Ultima data a fost gasit de un domn, profesor de balet, care mi-a zis cum nu par de clasa a XII-a si mi-a cerut sa-l sun cand ma marit ca vrea sa ma-nvete dansul mirilor.

Am avut ecuson si am fost foarte mandra.

Am murit in filmul lui Ionut, am cunoscut multa lume, am vazut filme cat pentru 2 luni, mi-am facut de cap pe muzica celor de la The Amsterdams, am asteptat cu sufletul la gura spectacolul lui Matze, iar sintagma “sa ne iubiiiiim” a fost inlocuita cu “hei, mergem la schi?” sau “pe mine ma cheama Mihai!” si-am facut o multime de poze pe care mi-e lene sa le postez aici.

Imi scapa ceva? Mi-e dor de voi, ma freeeeeeeeeeends! >:D<

Ce sa zic, cu toate ca le urasc pentru ca sunt colegele mele si le scot greu din casa, le iubesc pentru ca imi sunt prietene si ma fac sa rad pana la lacrimi, iar atunci cand e vorba de distractie, impreuna nu ne intrece nimeni!

Week-end`ul a inceput cu minunatul Bal al Bobocilor, ultimul pentru noi in formula asta. N-am sa ma leg de niciun aspect al organizarii pentru ca tin la Seba si pentru ca noi n-am vrut decat sa fim impreuna si sa ne “simtem” bine. Ceea ce s-a si intamplat.

Cu ocazia asta mi-am amintit si de partea nasoala a cluburilor: inghesuiala, prostii, prostii, prostii si inghesuiala. Cei de au participat la miss&mister au fost penibili. Uneia i-a picat sutienul, alta era prea proasta ca sa fie adevarata, unul era prea sec. Am avut ocazia sa-mi pun in evidenta simtul critic.

Ne-am amuzat foarte tare pe seama pitipoancelor batute-n cap si chiar am crezut-o pe Andreea Banica atunci cand ne-a zis ca-i blonda, dar cu siguranta nu o voi uita pe Shakira de CNCH=)). Cei de la Deepside Deejays sunt chiar OK si da, il urasc pe Dj Arnold. Aruncati cu rosii in mine!

Hai ca asta a mai mers cum a mai mers, dar seara de sambata… A implinit Anca 18 ani. Ea n-a avut ce face si ne-a chemat la majoratul ei, in Malibu, ce stiti voi:)). Nu stiu cum se face, dar ora 22 ne-a prins pe mine, geniul meu, Ada si Simona in… baie? Da, eram foarte vesele cu niste paharele mirifice in maini, Ada cocotata in cabina de dus tinand un discurs, ceva in genul unui toast. Toti se intrebau ce facem noi acolo, nimeni nu intelegea nimic, dar Anca n-a iesit de acolo fara sa guste din paharul prieteniei:)). A nu se intelege gresit, nu eram ametite si o zic la modul cel mai serios.

Daca nu ma insel (si stiu bine ca nu ma insel) am dansat si pe o melodie d-aia, stiti voi, de le uram cu totii:)). Am ras foarte mult si am tipat toata noaptea: “atentieeee, picior ranit!”. Aia-s eu, am o buba la un picior de vreo saptamana si inca imi da batai de cap.

Mona a avut treaba cu hranirea pisicilor fara stapan si-ar mai fi de zis dar mi-e lene. Am ajuns acasa la 5, iar a doua zi ma durea tot corpul.

Luni am dormit cu capul pe banci si am aflat ca suntem analfabeti la matematica.

Hai ca va iubesc, mai mult decat imi iubeam statusul de acum cateva zile:*.

Pentru ca urma si o zi a treia. In ziua aia am fost toata un zambet, desi se anunta ultima zi de festival, iar vremea era tare capricioasa.

Eu si Daniel am fost primii care am ajuns la Consiliul Judetean. Asta se intampla pe la ora 15:30, in conditiile in care nebunia trebuia sa inceapa la ora 16:oo. Aaa, da! Sala era goala! Afara ploua, nu “e” nimeni pe drum, nu “e” nimeni acum, dar noi nu ne-am lasat. Mai cu draci, mai cu nerv, mai cu palariuta ce-mi tot cadea de pe cap, in 10 minute am impartit pliante cat n-am fi crezut ca putem imparti in juma` de zi. Recunosc, n-am fi reusit niciodata fara gura mare a lui George, membrul al trupei de teatru Infinit din Targu Jiu, colegele sale si un tip din trupa Sophisticated Lemons. Nu va pot descrie ce dinamism ne-a cuprins. Am invatat si bancuri de la un mosulica taaaare de treaba care, dupa cum ne-a promis, a venit la festival, iar intr-una din pauze ne-am intalnit, m-a recunoscut si mi-a mai spus un banc (stiti cine l-a batut pe Stefan cel Mare?).

Spre surprinderea noastra a fost lume, noi ne-am declarat multumiti.

Intr-un final m-am “linistit” si zic sa ma asez pentru a putea urmari piesele de teatru. Pacat ca pe prima (Nu vrem sa fim fericiti – Teodor Mazilu, cu trupa “Hooleelogans” din Timisoara) a trebuit sa o urmaresc de sub scaune pentru ca, da, am picat! Era un scaun asa de smecher, incat nu l-am nimerit. Ridicata intr-un final la cer, piesa Norway Today -  Igor Bauresima si tinerii actori de la trupa Orpheus din Bucuresti au reusit sa-mi acapareze atentia, piesa mi-a foarte placut.

Trecem peste recitalul de muzica clasica si peste ipocrizia unora si ajungem la filmele islandeze. Unele au fost de-a dreptul spectaculoase!

Trebuie sa mentionez ca noi, astia mici de-am fost voluntari, am avut parte de vreo doua surprize: un filmulet de 50 de secunde care ilustreaza munca echipei din primele doua zile(nu stiam nimic despre asta) + aplauze la scena deschisa. Divin!

Fara dar si poate cireasa de pe tort a fost documentarul Heima – Sigur Ros. Daca nu l-ati vazut, trebuie sa faceti asta, neaparat. Eu am ramas tampa, m-a impresionat.

Lumea a plecat, noi am ramas. Doamneee, eram ultraobosita, se vedea asta pe fata mea si tot taraiam pupidrul ala nenorocit sau ce-o fi el!:)) Foamea urla in noi, sa la la la la! Am ajuns la tabere, am papat, am barfit, ne-am iubit si ne-am intalnit peste doua zile pentru a putea barfi si mai mult>:). De fapt am tras concluzii si ne-am simtit bineeee.

FDP, ne revedem pe 6 ianuarie, daca nu ma insel.

V-am zis ca activitatea noastra de promovare a fost buna? V-am zis. A doua zi de festival a adunat pe Muntele Cozla in jur de 200 de spectatori, chiar ma mir unde am incaput atatia.

Dar sa o luam cu inceputul. Am fost putin mai lenesa si am ajuns la locatie pe la ora 16:00, imbracata super, ultra, mega bine, banuind de frigul ce ne asteapta. Privelistea era minunata, numai buna pentru ceea ce urma sa se desfasoare “acolo sus”.

Ce zici? Incepem? Pai, da! Trupa de teatru “Infinit” din Targu Jiu a deschis cea de-a doua zi de festival cu piesa de teatru(in aer liber, evident) Lectia – Eugen Ionescu. Mai apoi si-au facut aparitia si mult asteptatii Sophisticated Lemons care si-au pus in gand sa nu ne lasa sa inghetam. Asa a si fost, ne-am dezmortit cu totii, iar scena a rezistat, slava Domnului! Toate fetele erau in limba dupa solist… teapaaa, are prietena>:). Daca celor de la The Amsterdams li s-au rupt corzile de la chitara, aici s-a lasat cu bete de toba facute zob.

Totul a continuat cu un mush-up, multimedia show oferit de Matze.
Filmuletele fac parte dintr-un proiect mai amplu, neterminat, numit Pericol. Genial omul, sunt convinsa ca o sa va placa. Il voi posta doar pe cel cu “Sa ne iubiiiiim”. Noi l-am vazut de atatea ori incat a ramas “sloganul” nostru si am ajuns ca in loc de “pa, la revedere” sa ne spunem “sa ne iubiiim”.

Cum spuneam, stati ca m-am ratacit. Deci, ramasesem la filmuletele de animatie castigatoare la Anim’est, majoritatea fiind tare interesante. Dar nu stiu ce m-a amuzat mai mult: ele in sine sau fiintele dezamagite care urlau: “Ba, ce-s astea ma? Unde ati mai vazut voi oameni fara ochi?”… si oameni fara creier.

N-am mai rezistat, frigul a pus stapanire pe fiecare particica din mine si inainte de inceperea ultimului filmulet m-am ridicat de pe scaun, impreuna cu Diana, Mara, Ionut si un prieten de-al lor, cu ganduri pasnice. Prima intentie a fost sa ne plimbam pentru a ne dezmorti. De aici pana la “Ce-ar fi sa vedem cum e orasul noaptea din telegondola” n-a fost mult. Si nu ne-a luat mult… doar ca matahala care se proptise in fata usii de la sosire n-avea ganduri bune, pe romaneste, nu vroia sa ne mai lase sa urcam. Sa fiu sincera, noi stiam ca daca vom cobori, dam de belea, la naiba! Intr-un final, am nascocit 4 minciunici, 2 mari si 2 mici:D si am reusit sa ne REalaturam grupului la o “ceasca” de ceai cald. Oameni, nu vampiri, cum si-ar fi dorit Ionut:)).

Clasicul protocol, strans scaune, scena, bla bla bla si mers spre Tabere. Am ras, am ras mult. Lumea in jurul meu chiar s-a simtit bine in acea seara, iar cei din formatii s-au pus iar pe cantat. Si de aici nu mai dezvolt ca iau bataie.

Orele la care am ajuns acasa nu mai trebe` precizate, pentru nicio seara. Oricum: ma descarc, ma rog si ma`ncarc cu putere si lumina=)).

Poze: aici