Dialoguri somnoroase

Bla bla bla bla bla bla bla tre` sa iei decizii, mereu am urat asta. Una pentru ca sunt foarte indecisa si a doua pentru ca nu-mi place atunci cand deciziile mele au repercusiuni asupra altor persoane. Dar, la fel cum ma hotarasc, imi si schimb greu optiunile, odata ce mi s-a pus pata pe ceva.

In clasa a VIII-a am sustinut un an intreg ca eu ma duc la Liceul Pedagogic pentru ca era aproape de blocul unde locuiesc, asta era motivul. Toata lumea m-a considerat nebuna si ma sfatuia sa ma mai gandesc de 877676 de ori pentru ca merit un loc la un liceu mai bun. Mi-am schimbat optiunea in ultima secunda, exact atunci cand a trebuit sa completam prostiile alea. Si oricum, fosta diriga era hotarata sa nu ma lase sa fac prostia pe care o aveam in cap.

Acum, pentru facultate am mai multe variante care ma atrag, toate tin de creativitate ca asta e lucru` la care ma pricep, dar cu care cei mai conservatori n-ar fi de acord. Ar mai fi si chestiile legate de limba si literatura romana, dar nu, parca nu. E ceva de genu`(in ordinea prioritatilor):

• Publicitate – UBB, Cluj.
• Teatrologie – UNATC, super capitala sau UBB.
• Jurnalism – UBB, Cluj sau Universitate, Bucuresti.

Cel mai tare ma incanta prima varianta, ideea de a fi, de exemplu, copywriter, e foarte wow, mai ales ca mi s-a mai spus ca m-ar prinde pe bune. Si a doua varianta imi face cu ochiul, dar trebuie multa munca si parca nu vad de unde as mai putea rupe din timp si bani pentru a ma pregati pentru admitere. Se intra foarte greu. Jurnalismul e prima mea iubire, dar ramane ca o portita in caz ca prima varianta pica(eu sper sa nu). Admiterea la Universitate n-ar fi o problema, mi-a iesit gramatica pe ochi si nici media nu ma trage`n jos, in cazul Clujului(incep sa devin modesta).

Eu inca sper ca in timpul facultatii sa se prinda vreo bursa de mine care sa ma faca sa dispar din minunata tara.

Ii vad pe toti in jurul meu cum se streseaza in legatura cu facultatile, iar chestia asta ma face sa ma simt “vinovata” ca nu ma agit si eu. Sa-ncep sa ma stresez?:))

In sfarsit, putin timp. Acum ca am terminat de scris si articolul pentru revista (am sa va povestesc eu si despre ea), trebuie sa va zic ce am patit ieri, cand m-am intors acasa.

Tind sa cred ca nu sunt o persoana normala. Clar nu. Mereu trebuie sa mi se intample ceva neobisnuit cand ies pe usa casei. Trecand peste faptul ca a trebuit sa ma trezesc la 5 (ceva crud si cumplit pentru mine), am mai picat si in nas pe drum. Nu intrebati cum am ajuns imprastiata pe jos, nu stiu. Doar ca nu ma asteptam sa ma umplu toata de praf,  sa-mi rup pantalonii in genunchi+tenisii. Sa va zic si de super buba pe care mi-am insusit-o frumusel si de care numai copiii mici si blegi de 5 ani au parte?

Ceea ce nu realizam eu pe moment era ca aveam sa petrec 4 ore umbland prin Cluj, in asteptarea autocarului care m-a adus in minunatul meu oras. Stiti filmele alea in care tipul sarac ajunge in New York, mirat, totul invartindu-se in jurul lui? Asa si eu. Rupta toata, cu un troler zgomotos dupa mine, mergand de nebuna prin centrul Clujului. Ahhh, ce-mi place!

Am inceput sa merg pe drumuri, condusa de instinctul feminin, de sageti, catre Iulius Mall. Doar ca mi-au captat atentia parcurile pline de porumbei si Universitatea la care vreau sa ajung, si n-am mai ajuns acolo. Ironia sortii a facut  sa fiu oprita de vreo 2 ori si intrebata unde este gara, xeroxul nu stiu care, la ce ora pleaca autobuzul X ( AM STIUT UNDE-I GARA! ).

Ca de obicei, aparatul de fotografiat era in oricare alt loc, numai la indemana nu, deci n-am avut cum sa fac poze, va trebui sa ma credeti pe cuvant.

Uhhh, intr-un final am ajuns, dupa un drum luuuuung, lung tare. Inca de dimineata am inceput cu stangu` pentru ca nu am gasit loc la geam in autocar, asa ca am stat foarte…neconfortabil:)). A fost o ingramadeala de nedescris. Eu nu am mai vazut sa ramana oameni stand in picioare in autocar(cu tot cu bagajele lor ce incurcau toata circulatia). Initial trebuia sa ajung pe la ora 20:00 in Satu Mare, dar sosirea a fost la 22:00. De ce?

Ajunsa in Cluj, cand sa intru in ce de-al doilea autocar, mi se spune ca nu am rezervare si ma roaga sa astept afara. Ai nu zau? Rezervarea o aveam facuta, ca nu-s ei atenti e partea a doua. Na, nu-i panica. Pana la urma m-a luat o doamna langa ea. Si am pornit…

Mergem vreo 40 de km, si dam de-o coada infernala. Clar. Accident (era ceva legat de-o cisterna si un microbuz). Stam pe loc vreo ora, dupa care ne anunta un reprezentant de la primarie ca nu se va da drumu la trafic decat peste vreo 4-5 ore. Spuf! Aveam nervii intinsi la maxim, nu mancasem nimic pana la ora 18:00(doar un corn), si chiar n-aveam chef de accidente. Soferul a fost nevoit sa intoarca pana aproape de Cluj si sa mearga pe alta ruta. Ruta asta…cum sa va zic eu, un drum de tara e lux pe langa ce-am vazut acolo. Se ridicase un praf de zici ca era ceata, plus ca erau vreo 2-3 oameni p`acolo, uitati de lume, si care se uitau la noi de parca ar fi vazut nave spatiale. Mai exista inca asa ceva pe planeta asta?

Bun. Pe tot drmu Cluj-Satu Mare mi-a plans un bebelus in urechi care varsa odata la 15 minute…

Dupa care am ajuns cu bine si totul a fost minunat de aici:)).