Asa ca am hotarat sa mergem la Bacau, la film, eu, Mela si Alin. Asta se intampla ieri. Stiu ca nu va asteptati sa fi fost o calatorie monotona, simpla, lipsita de neprevazut. Da, nici eu. Na, bine ati facut, pentru ca am avut parte de o zi plina de peripetii.
M-am trezit la 6 alaturi de mesajul: “Te-ai trezit?”(tinanad cont de faptu` ca am onorat patul abia pe la 2 noaptea, pentru ca eram prinsa intr-o conferinta, printre weburi, alaturi de Katy, Antonio si Cosmin). Uite ca m-am trezit, miram-as. Am indraznit sa ma uit pe fereastra. Ploua, la fel ca in ultimele 5 zile. Am decis (nu va mai zic prin ce absurditate), dar am decis sa ma imbrac mai gros si am pornit toti 3 spre gara. Uhm, am ajuns cu jumate de ora inaintea sosirii trenului (frate, ce acra-i tantea ce-ti da biletul. Intreaba-o numai pe ce peron soseste trenu` ca o sa te lamureasca cu un simplu “o sa se anunte”. Nu de alta, dar aveam de gand sa stam in fund, pe peronul X, in ploaie, asteptand trenul).
Ooohh si a sosit. Tren…ce-mi place cuvantul asta. Imi place sa calatoresc in el si sa-l ascult cum turuie. Si nu sunt singura. Alin nu mai mersese de ani buni cu trenul, asa ca a fost incantat de idee. A avut totusi o problema: cauta mereu soseaua si Bistrita. Le-a si gasit, ce sa zic, mare geograf din nastere:)).
Am ajuns in Bacaul nescutit de ploaie. Apa, multa apa. D`ooh, suntem destepti, drept urmare am hotarat sa mergem pe jos pana la Arena Mall, asa, prin ploaie. Nu cred ca stiti, dar in vocabularul meu cuvantul umbrela nu exista. So, iarta-ma bunico, dar umbrela ta nu va mai fii niciodata ce a fost:D. Oricum, am ajuns in fata mallului leoarca cu L. Eram uzi din cap pana`n picioare, iar pentru a fi peisajul complet, super cladirea era inchisa, se deschidea la 10:30. Ploua, la naiba! Unde sa mergem? A, da! Sa cumparam prostii din Billa. N-aveam sa stam acolo o vesnicie, asa ca am hotarat sa asteptam, nu eram singurii. Parca incepea sa ne fie frig.
Dar intr-un final am intrat. Ne-am uscat noi cat de cat, dar unde crede-ti ca am dat buzna prima data? La KFC, evident. Eram lihniti, ce-i drept. Mi-am incalcat toate principiile si am mancat de la FastFood:)). Da, am zis sa incerc ceva nou, asa ca am luat un Meltz. Uhm, nici eu nu stiam ce-i ala. Si da, am baut bule! Cah. Dadusem de caldura, ne era bine, asa ca am mers dupa programul de la cinema. Initial vroiam sa mergem la Toy Story sau Printul Persiei, dar am decis sa asistam la premiera filmului The Back-up Plan – Plan de rezerva, intrucat vroiam sa fim siguri ca prindem trenul inapoi spre casa. Asa, dar ceasul arata ora 11:30, iar filmul incepea la 13:20. Am inceput sa colindam mallul si ce credeti? Pana la urma am reusit sa bagam baiatul si prin magazine:)). Sa-l fi vazut cum ne lua frumusel de langa articolele care ne atrageau pe noi doua. Ce pot sa zic, am ras, nu gluma. Dupa ce am facut-o si pe asta, am descperit noi niste jocuuuuri, ca cel din poza. N-am mai facut niciodata asta, asa ca ardeam de nerabare. Doar ca…ne trebuiau vreo doua monezi de 5 bani, ceea ce noi nu aveam. Asa ca, am renuntat din prima la ideea de a face acest lucru in mall, am incercat doar la banca. Ma duc la tipu` cu pricina si-i zis sa-mi schimbe in monezi de 5, la care el, holbandu-se mereu la ecranu-l din fata lui, si nebagandu-ma prea mult in seama, imi da inapoi bancnote de cate 1 leu. Hihi. Eu, fata educata, ii atrag atentia, la care el: “pai monezi de 5 bani n-avem”. Ooochei, ce-aveai frate pe desktop?:))
Stiam ca nu aveam alta sansa decat sa iesim din mall si sa cautam un loc unde putem schimba banii (si asta pentru niste jocuri, aiaiai). I-am impartit si am mers fiecare pe la chioscurile de ziare:)). Siii, am marcat, aveam monezile! Dupa ce mi-am etalat calitatie de soferita, am trecut la motociclete. Ce sa spun, mi-a placut la nebunie:D.
Inca putin timp si ajungeam, in sfarsit, unde ne-am propus. Am mai discutat cate si mai cate inaintea de inceperea filmului si gata a fost, a inceput. Mai, noua ne-e placut, ne-am distrat vizionandu-l. Si oricum, iesirea la film a fost doar un pretext de a mai schimba macazul, asa ca din partea mea puteam sa vad si Mica Sirena.
Ati observat ca nu am pomenit nimic de poze, nu? Da, ati ghicit, mi-am uitat aparatul, si nu numai. In tren relizez ca n-am CHEI si mai realizez ca nici tata nu e acasa si inca mai realizez ca nu-mi raspunde la telefon. Pot sa mai realizez ceva? Ploua torential si-mi era frig. Nici gand sa ma gandesc ca odata ajunsa in oras ma voi duce acasa si ma voi tranti in pat. Nee. A trebuit sa fac pe detectivul, sa-l gasesc pe tata, sa ma duc in locul unde era, sa-mi iau cheile si sa ma mai intorc si acasa. V-am mai zis ca ploua, nu? Si umbrela bunicii era istorie deja.
Oricum, daca ar fi sa repet experienta, as face-o :)).
