Ieri, mai pe seara, asa, am cazut pe scari, exact ca un sac. Am simtit cum mi se zdruncina pana si creierul. Si nu stiu de ce incep asa, da m-am simtit realmente proasta.
Terminat-am perioada de proba si vreau sa va marturisesc ca am cunoscut oameni de nota 10,9, atat adviceri, cat si bobocei, asa ca mine. Maine aflu daca intru in marea familie, ori ba. Acum am sa ma laud. Am avut parte de o echipa pe cinste, cu care am luat premiu pentru rebranding (si e vorba de revista AdvertiseIn, care, da, are mare nevoie de un plus de “ceva”, daca vrea sa mai “existe”). N-aveti idee cat am putut sa zambesc in ziua aia, n-aveti idee cat am sa zambesc cand o sa citesc o revista “gandita” de noi.
Dupa am fost in TeamBuilding, la Bran-Moeciu. Nu stiu ce ati vrea sa va spun, dar eu nu mai vreau sa aud de jocuri cel putin juma` de an!
Si, ca sa ajungem si la partea cu facultatea, ieri am dat primul “test de studenta”. A fost ciudat… a fost usor, atat de usor incat mi-am “permis” sa fac greseli, ca d`eh! Maine urmeaza al doilea; zau asa, daca va explic cate ceva despre traseul unei legi in Parlamentul Romaniei, veti intelege de ce adorm aia cu capu` pe mese. Btw, am avut ocazia sa fac pe senatorul si da, Casa Poporului este o cladire impresionanta, doar baile nu-mi plac.
Am fost in redactie la “Evenimentul zilei” si am avut impresia ca joc intr-un film. Numa` de bine, evident.
Mi-e dor de prietenii mei imprastiati prin toata tara si m-am decis sa ma duc acasa pe 1. Mi-e dor de doamna diriginta, mi-e dor de fratele meu… Mi-e dor sa circul cu microbuzul pana la gara. Incompetentii astia nu ne-au dat nici acum legitimatiile de calatori. Dar astept sa ma calce tare pe batatura, ca sa le dedic un articol intreg.
In ultimul timp mananc ca o vitica, mama tre` sa fie foarte fericita!
Scriu articolul la cererea celor trei vizitatori, in special a lu` Dada. Si mi-e greu, pentru ca se-ntampla multe lucruri prin viata asta a mea, n-am cum spuma marii sa tin ritmul cu care va obisnuisem. Dar e mai mult suspans asa. :))
Nu m-as fi gandit niciodata ca n-am sa fiu in stare sa scriu macar un post pe saptamana dupa plecarea de acasa. Mna, mandra nu-s si mi-e ciuda ca umplu asa greu spatiu` pe aici, dar asta e, cei trei cititori vor da dovada de ingaduinta maxima.
Acum, ca sa intelegeti; la facultate imi place, cel putin momentan. M-am mutat, m-am mutat, m-am mutat, de 1000 de ori “m-am mutat” si-s super incantata de asta. Cu banii si timpul nu-s deloc prietena, nu stiu ce au cu mine, dar exact asa ma inchipuiam. DA, o sa vi se para ciudat, dar imi place.
Dar sa va zic de ce sunt mai entuziasmata acum. Se cheama ADVICE, se cheama AdvertiseIn, se cheama Internship, se cheama fun si multe idei. Mai intai a fost un formular, dupa un interviu si… ta na na naa!
Am fost si la proiectiile dragului nostru festival, care a dat drumu` inscrierilor pentru editia din iarna; am reintalnit oameni dragi si m-am saturat de tot felul de oameni tampiti, care inca traiesc intr-o bula de cristal.
Mereu mi-am imaginat cum o fi cand primesti pachet de acasa. Ei, eu n-am primit chiar de acasa, am primit de la mamaia (a se intelege “bunica”) si da, a fost o experienta noua; am plimbat geanta aia juma` de Bucuresti, da` bun a mai fost dupa!
Cum pana mea sa incep… va saluta Bucurestiul, locul unde timpul n-are hotar. Zi-mi mie; n-as putea sa va tin la curent cu tot ce-am facut de joi pana azi, pentru ca totul se intampla foarte repede.
Sprijin am avut si am in continuare, ceea ce ma face o persoana norocoasa. Totu-i roz si frumos; e prima seara in care dorm la camin. Am o singura dilema: raman aici sau ma mut? Hmm, ma mut, ca-mi place sa ma plimb. Cred.
Sa-mi creez propriul basm, cu final specific, in care vom petrece toti de ne sar fulgii. Protagonistii nici macar nu trebuie sa fie un el si-o ea, casatorindu-se si impartind averea tatalui ei.
Ramanem la cifra fatidica trei. Doua surori si un frate, mezinul din poveste. Toti au pasit in viata cu stangul, pentru ca au ratacit contractul semnat cu un nene tare bun, imbracat in alb si cu o barba lunga, ca neaua. Sau poate l-au semnat pe cel gresit inca de la inceput. Trei camere diferite, cu trei cheite; aceeasi forma, culori diferite. Culoarea le definea caracterul.
In realitate, situatia a luat o intorsatura tampita. Au luat nastere trei lumi diferite, marcate de sentimente ce intristeaza autorul acestui basm. (Unica parte buna este aceea ca personajele secundare s-au inteles intotdeauna, desi au scris in frunte deviza: “Nu ne pasa”).
Finalul meu suna cam asa: cele trei lumi formeaza un Univers ferit de rautate. Autorul s-a saturat sa alerge de la o lume la alta. El adora firea apriga si blandetea surorilor, iar ochelarii mezinului i se par foarte smecheri.
OK, donati-va toata atentia aici si indepliniti-mi dorinta, altfel va trimit inapoi lenjeria de pat pe care tre` s-o iau la facultate. Si păturile. :P
M-am gandit ca lui yAks ii este tare dor sa comenteze pe aici.
A venit toamna, iar ziua de 1 septembrie a fost una fericita. E din cauza samburelui de egoism care e sadit intr-un colt din eu, pentru ca luna august n-a fost prea productiva pentru mine. Asa ca am sarit de trei ori in sus cand, oficial, concediu n-a mai fost concediu. Pam pam.
Vara e frumoasa, dar adierea ei nu schimba culoarea frunzelor si nici nu le plimba pretutindeni. Iar eu accept sa dau pepenii in schimbul merelor si al perelor. Pentru ca inghetata nu mai are acelasi gust, adoram sa iesim la o plimbare, dupa o ploaie racoroasa de toamna.
Am putea privi cu regret dupa stolurile de pasari calatoare, dar tumultul societatii in care traim nu ne lasa. Deci, bun venit, draga toamna!
E primul an in care nu umblu prin librarii dupa pixuri si caiete. E… e intr-un fel, dar avem in plan sa luam parte la deschiderea anului scolar. Stiti voi, fosti profi, boboci care ne-au furat diriga; mergem sa-i speriem, cum au facut si altii cu noi.
Maine vine mama, iar eu ma pregatesc sa topai de fericire. Mi-a fost dor de voi.
Cu un impuls iti gasesti calea,
iar energia te-ajuta sa o urmezi…
Din vise iti zidesti idealuri,
iar cu entuziasm poti construi actiuni…
Din provocari se poate naste un joc,
dar iti trebuie linistea unei "pauze" pentru a statornici "casa visului."
