Dialoguri somnoroase

Ta na na na, prima mea carte citita in italiana. Ta na na na, ma laud.

Am citit-o fara ca macar sa-mi dau seama ca, de fapt, am vazut filmul. Totusi, actiunea imi cunoscuta… Titlul original este A walk to remember si da, cred ca va ganditi la acelasi film la care m-am gandit si eu.

Nu ca as fi eu prea bleaga, dar titlul tradus in italiana(Pasii dragostei) nu are deloc legatura cu cel original, deci nu prea aveam cum sa-mi dau seama din prima. Plus ca filmul l-am vazut vara trecuta cand aveam fluturi in cap:)).

Ca urmare a unei amintiri, Nicholas Sparks relateaza povestea lui London Carter, un tanar adolescent aratos, dar mai ales un rebel american specific anilor `50.

Influentat de absenta tatalui care era un om foarte cunoscut si de faptul ca prestigiosii lui prieteni faceau glume pe seama lui, London se vede nevoit sa frecventeze cursul de teatru, unde o intalneste pe Jamie Sullivan, fiica preotului, o fata dulce, sensibila, dar mai ales diversa: mereu doritoare de a ajuta oamenii, de multe ori cufundata in lecturarea Bibliei.

Balul de incepere a noului an scolar se apropie cu pasi repezi, iar London nu a gasit nicio fata dispusa sa-l acompanieze. Astfel, o invita pe Jamie care accepta invitatia doar cu conditia ca el sa nu se indragosteasca de ea. Cei doi au inceput sa petreaca mai mult timp impreuna, desi London sustinea ca nu simte nimic pentru ea.

Repetitiile pentru teatru devin din ce in ce mai numeroase, spectacolul bucurandu-se de un succes fara precedent. Tot atunci London observa pentru prima oara frumusetea angelica a fetei si se intampla inevitabilul: tanarul Carter se indragosteste de fata docila si matura si, desi pare absurd, ea ii impartaseste sentimentele. Cei doi traiesc o minunata povste de iubire intrerupta de neasteptata realitate nedreapta: Jamie este pe moarte. Leucemia o lasa fara putere, dar inainte de a muri London reuseste sa-i daruiasca ceea ce ea si-a dorit cel mai mult: o slujba de casatorie  intr-o biserica plina de oameni dragi.

“Ricordo che pensai erano i passi piu difficili che nessuno avesse mai intrapreso. Ma erano soprattutto i passi dell’amore.”